Ultimatum

 Zăpușeala unei zile perfecte de vară. Ochii mei albaștri privesc cerul de aceeași culoare, pierduți în gânduri doar de mine știute.  M-am ridicat leneșă de pe banca aflată sub mărul bătrân, pentru a vedea de ce mă strigă mama.

  Ocupată fiind  cu spălatul unor vase, m-a trimis după ceva din beci, memoria nu mă ajută sa vă spun acum ce anume. Casa noastră, am cumpărat-o de la fiul unei bătrîne care a murit aici, deci are toate utilitățile pe care le aveau și casele pe vremea aceea, beci si restul, pe care și noi le folosim acum. M-am adăpostit in beciul răcoros, deschizând larg cele două uși de metal și am pornit cu pași apăsați, încălțările mele făcând zgomot pe treptele de piatră.
   M-am dus fix în locul unde erau cele necesare mamei și le-am ridicat. În acel moment un fior rece îmi străbătu spatele si cu un zgomot asurzitor, ușile de fier se închiseră și eu am rămas singură în întuneric. Nefiind slabă de îngeri și cunoscând foarte bine spațiul, am încercat, pe pipăite să urc treptele. Am urcat două... trei.... șase, când sa o urc pe a șaptea ceva mă împinge înapoi pe podeaua rece.
 Prima oara am crezut ca m-am dezechilibrat din lipsa luminii, dar rar se întâmplă să faci aceeași greșeala în mod repetat.

   Panica a început să se arate și în curând țipam cât mă țineau plămânii, dar se pare că nimeni nu mă auzea. Sora mea era plecată și mama, cred că era prea ocupată. Un nou val de adrenalină era pregătit, am început să alerg pe scări, pregătită sa împing ușile cu forța... În zadar. „ Nu pleci de aici!”, asta m-a făcut să înlemnesc. Cu greu am reușit să îngân: „ Nu e o glumă frumoasă să știi”. Nu s-a mai auzit nimic... pentru un timp. Am început iar să țip, vocea tună: „Taci!”, uram replica asta. „Ce vrei? Cine naiba ești?!”... nici un răspuns, doar  o adiere răcoroasă s-a lovit de picioarele mele. „Vreau liniste”.
Am început din nou sa țip și să lovesc ușile  grele și reci, fără rezultat însă. Deodată, temperatura scăzut cu câteva grade, răsuflarea mea fiind deja vizibilă. „Ce vrei?”, am repetat cu vocea tremurândă. „ Liniște, pace!”. Am îngânat ca pentru mine că voi face orice, iar Ea se pare ca m-a auzit.
  Ușile s-au deschis, lumina orbindu-mi ochii preț de câteva secunde, de-a dreptul disperată am alergat spre lumină și am intrat în casă. Mama nu era în bucătărie, am strigat cât m-au ținut plămânii și o voce joasă mi-a răspuns: „Aici!”, am pașit în camera de alături, mama ținea în mână o hârtie, își ridică privirea din foaie și rosti: „O să mori!”.
  Nu am timp pentru glumele voastre tâmpite, furioasă am părăsit casa, aveam nevoie de relaxare. Ce  familie am și eu, ce glume prostești fac, maă scot din minți, o să vin mai târziu, doamne ce mă pot enerva. Am luat-o pe străzile pustii și foarte cunoscute, mintea rătăcindu-mi departe, ca oricărui adolescent de 14 ani, dar nu îmi pot scoate din minte ciudățenia de azi, cum au putut să facă așa ceva? Totul, ușile, vocea... Prea bizar.
   Împinsă parcă de o mână gigantică, m-am întors acasă, să lămuresc treaba. Liniștea domnea, nici câinele nu facea nici un gest, mama nu se auzea nicăieri.
    - Hey, e cineva?  am  strigat.
Nici un răspuns. Am pătruns sfioasă in casă, ochii mișcându-se prudent, inspectând camera. Liber. Până în camera mea toate bune și frumoase... dar,  o dată ajunsă acolo, genunchii m-au părăsit, doar șocul cu podeaua  m-a trezit. Nu știu să vă explic prin cuvinte ce am simțit atunci. Pe toți pereții stătea scris același mesaj: „O să mori!”.  Țipete înăbușite de lacrimi au țâșnit din corpul meu, fără să le pot opri. Am fugit din casă, crezând că afară mă aflu în siguranță. Greșit!!
    Femei bătrâne murmurau la unison cuvinte necunoscute și aruncau cu apă peste tot. Scena părea scoasă din filmele cu exorcizări... știi, cele la care obișnuiam să ne uităm.  Încep să cred că treaba e pe bune, de aceea scriu aceste rânduri să știi să nu mai vii pe aici, oricât de dor ți-ar fi, chiar cred că o să mor, nu știu când, dar vreau sa citești asta, tu,  copii tăi, oricine...
   După asta, lucrurile s-au liniștit, totul a intrat pe făgașul normal, mă vedeam iar cu tine, deși tu nu știai ce am pățit.

       Am vrut să citești aceste rânduri să știi și să părăsești acest loc, o dată pentru totdeauna.

      Se întâmplă ceva, nu știu ce e, nu mă simt bine... Nu sunt singură, sunt sigură de asta, e aici. E aici!. Adio!

                                                                                  Andreea

    I-am citit aceste rânduri fiicei mele, în timp ce stăteam la  mormânt... Deși nu  ai fost sora mea de sânge, noi am știut să facem legăturile să reziste până după moarte. Te iubesc surioară!
   O ultimă frunză dintr-un stejar bătrân, pluti ajutată de o adiere e vânt, facându-mi pielea să se cutremure...
                                                                                 Și eu!

                                                                   Autor : Samy

Povestea mea

Povestea mea.

Totul a inceput dupa ce am terminat clasa a 8-a si urma sa intru la liceu. In vacanta am plecat la o matusa de a mea la tara intr-un sat pe langa Craiova (nu o sa va spun numele satului).

Vacanta parea grozava in acel sat, lumea foarte linistita satul era simplut fara aglomeratie, aer curat, liniste total, parea un vis. Dupa doua saptamani in care am stat in acea casa, matusa mea a hotarat sa refaca podul casei, ei bine acesta a fost punctul cand au inceput toate problemele. In doua saptamani cat statusem acolo nu se intamplase nimic iesit din comun desii eram mai mic si mai sperios.

In dimineata de 31 iulie catre 1 august m-am trezit in noapte pentru nevoile fiziologice, am fost afara (etc) cand m-am intors in camera am simtit un curent ca si cum m-ar fi impins din spate insa geamul era inchis, nu am bagat de seama m-am pus in pat langa sora mea mai mica, acuma a inceput asa sa zgarie peretii casei ca si cum ar fi ros cineva asa din casa, in prima faza mi-am zis ca e imaginatia mea vazand ca sora mea nu zice nimic. Dupa cateva momente a inceput sa cante cocosul (5.a.m) eu eram deja foarte linistit stiind ca dupa ce canta cocosul necuratul dispare. Insa in pauzele dintre cantarile cocosilor tot se auzea acel zgomot care ma inspaimanta in ultimul hal si era amplificata aceasta frica de faptul ca trecuse deja de 5 si zgomotul continua. La un moment dat a batut odata in geam, atunci a fost momentul in care nu am mai rezistat si am intrebato pe sora mea daca aude si ea. Aceasta abia mai putea sa raspunda de frica fiind foarte mica, mi-a zis ca da cu o voce tremuranda. Eu credeam ca e totul in imaginatia mea deci nu o intrebam pe ea nimic in acelasi mod ea nu ma intreba pe mine crezand ca e imaginatia ei. In momentul acela am fugit la matusa mea in camera si am trezito povestindu-i ce ni s-a intamplat. Fireste ca aceasta nu ne-a crezut. Acuma ca o paranteza fireste noi seara mai stateam si mai povesteam chestii de genu’ acesta pe la banca si ea s-a gandit ca de la ele se trage. Imi amintesc de un amic de al meu de acolo din sat care imi povestise odata ca plecase la Craiova cu bicicleta cu un prieten pe la niste fete si seara cand sa se intoarca prietenul sau nu l-a mai insotit ramanand la una din fete. Pe drum cica pe la jumatatea drumului il observa pe unul pe port-bagajul bicicletei acesta(adica ala de pe port-bagaj) cand a observat ca prietenul meu l-a observat a inceput sa ii zica intr-un sa il duca intr-un sat acolo unde cica inca mai sunt vrajitoare si tot felul de chestii de genu’. Prietenul meu fiind invatat de bunicul sau nu l-a bagat in seama si si-a vazut de drum pentru inca vreo 15km cat mai avea pana acasa fara sa il bage in seama pe calatorul de pe port-bagaj si la un moment dat inainte sa treaca o apa ca sa ajung in satul sau ala a sarit de pe bicicleta. Pentru mine a fost destul de inspaimantator. 

Revenind la povestea mea a doua zi parea sa fie totul ok, seara nu am mai iesit in sat ca imi era sincer frica sa nu patesc ceva de genu’ sa ma sperii aiurea pe acolo am zis sa treaca macar 1-2 seri pana sa mai prind curaj. Pe la ora 23:30 asa am mers sa ma pun in pat si eu si sora mea cand deodata incepe acelasi zgomot, atunci am turbat de nervi si frica in acelasi timp, eram nervos fiindca nu intelegeam ce se petrece si imi era frica tocmai pentru ca imaginatia mea era destul de bine dezvoltata.

Am hotarat impreuna cu sora mea sa iesim afara sa mai stam cu copii din sat cu gandul ca o sa stam pana dimineata afara. Asa am si facut am mers afara cu o lanterna la aproximativ 2 case distanta la o banca erau majoritatea copiilor se jucau stateau de vorba, erau copii mai mici mai mari de toate varstele. Le-am povestit ce s-a intamplat si majoritatea au ras nu m-au crezut, in fine nu prea ma interesea eu vroiam doar sa nu stau in acea casa.
          Un amic de acolo avea doua surori si in acea seara venise un baiat in petit la sora lui cea mare sa o ceara de nevasta si fireste adusese mancare, bautura, cum era obiceiul, iar el ne-a invitat sa stam la el peste noapte sa stam de vorba sa mancam ceva sa treaca noaptea mai repede pe langa faptul ca la ora 1 a.m. se facuse destul de racoare. Am mers la el acolo si ne-a invitat sa intram intr-o camera asa mai lunga in fel de bucatarie de vara, ne-am pus in pat si stateam de vorba la un suc si ceva prajituri. La un moment dat vine el de afara si spune ca vorbise cu bunicul sau si ca trebuie sa plece dimineata la 5 a.m. la cosit iarba si ca el se pune sa doarma, eu cu gandul ca poate matusa mea o va observa pe sora mea ca nu dormise ii sugereze surorii mele sa doarma si ea. Dupa aproximativ 10 minute eu stateam de vb cu sora cea mica a amicului, stinsesem becul si eram si noi aproape adormiti cand deodata se deschide usa si afara fiind luna plina era cat de cat lumina se vedea conturul unui cap de om care era in usa eu am sarit repede sa iau lanterna ca nu ajungeam pana la bec asa rapid sa vad cine e, adica era atmosfera mai destinsa insa nu uitasem prin ce trecusem seara trecuta. Pana sa iau eu lanterna si-a tras capul afara, eu am mers am aprins becul si nu vad pe nimeni inafara de o pisica neagra in mijlocul curtii statea si se uita la mine, avand niste ochi parca cu totul si cu totul dintr-o alta lume, erau de un galben aprins parca vedeai o alta lume in ochii ei, eu am incercat sa o alung insa nu se misca deloc. Am intrat inapoi in casa si l-am trezit pe amicul meu, imi ziceau ca niste umbre imi faceau cercuri dar eu nu le vedeam eram socat va dati seama nu stiam ce sa fac m-am pus in pat, umbrele disparusera si eu l-am trimis pe amic peste bunicii lui dar acestia dormeau lemn, s-a dus prin curte sa caute pisica si persoana care intrase peste noi la 2 a.m. fireste nu a gasit pe nimeni . Dupa ce s-a intors in camera a inceput o bataie in perete care mergea pana in spatele casei, ma dureau urechile ingrozitor si totodata imi era si frica iar bataia nu inceta parca spargea cineva peretele cu un baros dadea in garduri tot ce prindea. 

              

  Atunci mi-am amintit ce imi zisese un prieten ca daca tu crezi ca ai trecut peste ceva “farmece” fie ca ti-au fost menite fie ca nu, ar trebui sa porti lenjeria intima sau ciorapii pe dos (nu stiu de unde aceasta credinta,obicei etc) caci in acest fel nu se prind aceste “farmece” de tine.

                Atunci am hotarat, fetele au mers dupa un fel de perdea amenajata acolo si si-au intors si ele lenjeria intima, iar noi la fel, in timp ce eram cu lenjeria in vine, la usa (daca stiti usile acelea batranesti cu fereastre in ele) vine o femeie ce tremura si se uita dupa cineva in camera, de sus de undeva batea o lumina rosie si ii lumina fata. In momentul cand m-a observat pe mine s-a oprit din cautat si doar tremura si se uita la mine, eu mi-am terminat actiunea si ea a plecat pur si simplu.

                Pana a doua zi de dimineata nu s-a mai intamplat nimic, am mers acasa i-am povestit matusii ce si cum fireste nu m-a crezut, am sunat-o pe mama mea si i-am cerut sa vina sa ma ia de acolo, dupa aprox. 3 zile a venit si m-a luat intre timp i-am impus matusii sa dorm cu ea in camera,undeva pe jos fiindca neavand pod oricum era foarte cald, insa chestia ciudata este ca eu mereu cat am stat acolo simteam ca si cum la 15-20 de cm in fata mea cineva sufla aer rece pe mine.

                Dupa ce am ajuns acasa in Dr-Tr-Severin am mers undeva la tara intr-un sat apropiat la bunica mea pentru inca 1 saptamana si vreau sa spun ca mereu ma simteam urmarit peste tot imi era frica mereu probabil eram inca in soc. Am mers intr-o vineri la biserica (caci vinerea se citeste in biserica pentru astfel de chestii) si am ajuns prea tarziu pt acea slujba insa am vorbit cu preotul din sat si i-am povestit cu lux de amanunte ce mi se intamplase.

                Mi-a spus ca pisica aceea era intruchiparea diavolului si ca intradevar am trecut peste “farmece” ca am facut bine ca nu m-am dus dupa ea, si ca trebuie neaparat sa merg in biserica sa imi citeasca ceva rugaciuni vinerea urmatoare insa eu joia cu o zi inainte am plecat la Dr-Tr-Severin si nu am mai apucat sa merg la biserica.

                Am indurat apoi o perioada foarte grea fiindca mereu ma simteam urmarit nu stiu cum se facea mai ales noaptea, pana intr-o zi cand am realizat ca orice ar fi fost diavol, strigoi, fantoma etc. daca vroia sa ma ia, sa imi faca orice, nu il impiedica nimic in consecinta mi-am zis in sinea mea ca nu are rost sa ma feresc fiindca oricum nu poti scapa de chestii de genu’.

                Ulterior am aflat ca in acea casa (a matusii mele) inainte sa se mute ea acolo murise o femeie batrana fara lumanare. Din cate stiu eu cei care mor fara lumanare nu au odihna pe lumea de dincolo si bantuie mereu printre lumi cautandu-si pacea. Si le este sortit sa nu o gaseasca niciodata.

POVESTE ADEVARATA.

Roberto Andreas

                                                                                 Farul Bantuit .

In anul 1890 a existat o insula unde se afla un mare stapan important pe vremea aceea.
Acesta si-a dorit ca langa mal sa construiasca un far , ca in vreme de ceata vapoarele sa nu se izbeasca de stanci.

Farul

El a angajat 10 muncitori printre care se afla si Carnix.

Muncitorii

Stapanul avea o fiica Andreea care s-a indragostit de Carnix .
A fost dragoste la prima vedere,acestia se gandeau sa se logodeasca iar tatal Andreei era de acord dar mai intai trebuia sa termine farul.
Intr-o dimineta de 12 noiembrie 1890 cei 10 muncitori au fost prinsi de o furtuna pe mare
.Acestia s-au inghesuit unul in altul rugandu-se ca barca sa nu se rastoarne.Era o barca mica.Un val mai mare a rasturnat barca acestora.A doua zi curtenii au gasit trupul neinsufletit 
al lui Carnix .. celelalte trupuri nu au mai fost gasite.

Furtuna

Andreea nu a putut accepta moartea lui Carnix asa ca a ramas sa il astepte.Ea nu a mai mancat si de suparare a murit.
Peste un an de la mortea lor o alta furtuna a prins un vapor care se afla aproape de mal.Corabia era condusa de un marinar care facea comert ilegal cu rom.
Peste 10 ani de la moartea Andreei ,  moare si tatal acesteia lasand mostenirea unei rude.Ultima dorinta a sa a fost ca farul sa fie construit.
 a angajat 6 muncitori printre care se afla si Michael.
Acestia s-au apucat din prima zi de treaba.
Michael si 2 muncitori au ramas sa adune bolovani iar ceilanti 3 muncitori s-au dus dupa lemne.
In timpul acesta unul dintre ei a observat o femeie care cauta ceva.Acestia au urmat-o pana la o stanca.Ea se uita in larg de parca ar cauta ceva.

Fantoma

Unul dintre ei a intrebat-o daca cauta pe cineva iar acesta s-a intors spre ei si a disparut brusc.
Acestia au lasat lemnele si au dat fuga spre far ptr. a povestii intamplarea.Normal ca nimeni nu i-a crezut zicand ca i-a batut prea mult soarele in cap.
A doua zi Michael si 2 muncitori s-au dus in padure iar 3 muncitori s-au dus in larg sa prinda peste.
Muncitorii pescuiau linistiti cand deodata undita unuia dintre acestia a inceput sa traga.Muncitorul a tras inspre el.Dar prada se lasa neprinsa tragand si mai tare.
O clipa de neatentie si undita i-a sarit din mana.Acesta a inceput sa injure.Din apa a aparut un om imbracat in haine de marinar si l-a tras pe unul dintre ei in apa.El nu a mai fost gasit.
In timpul acesta Michael si cei 2 muncitori au vazut o femeie si un barbat care mergeau la brat.Barbatul avea o haina neagra cu un joben iar femeia o haina alba.Din spusele pe care au auzit acestia cei doi trebuia sa se casatoreasca.Cei doi au mers iar la o cotitura au disparut.
Ajunsi la far cei 2 muncitori i-a povestit despre ce s-a intamplat.
Michael s-a dus repede la conac sa ii puna cateva intrebari stapanului.
Acesta auzind ce a spus el i-a povestit tot ce s-a intamplat cu cativa ani in urma si ca marinarul acela iese din apa ca sa aduna camarazi pentru el.
I-a povestit ca apare langa mal la apusul soarelui.
Intors la far Michael nu a povestit nimic din cele ce a auzit.Spre inserat cand cei 4 muncitori se pregateau de culcare s-a auzit un tipat.Acestia au mers spre zgomot si au
vazut ca este tras unul dintre muncitori in apa de un monstru.Unul dintre ei a vrut sa traga dar Michael nu l-a lasat zicand ca il va nimeri pe muncitor.Monstrul l-a tras in apa si l-a dus pe un vas care a aparut deodata.Michael si cei ramasi s-au inarmat si s-au dus spre vas.
Totul era pustiu.. Michael a coborat jos iar cei 3 muncitori au ramas acolo.

Unul dintre ei a vazut un cuplu care au mers in fata unei usi vechi si au intrat.Acestia au mers dupa ei si s-au trezit intr-o incapere cu butoaie gicantice.Unul , s-a rezemat de un butoi daramandul.Din el curgea rom.Deodata a aparut un marinar care si-a infipt sabia in pieptul unui muncitor.Ceilalti au incercat sa il ajute dar acesta a murit .
Deodata a aparut un marinar care a gaurit cu sabia 3 butoaie din care curgea rom.Romul curgea intruna si nu se mai oprea.Au incercat sa fuga dar usa nu mai era acolo , in locul ei se afla un perete.Acestia au murit inecati in rom.
Michael a ajuns in camera capitanului unde a vazut pe un perete scriind cu sange:Ahooooooooi,ridicati panzele caci Carnix si cu frumoasa lui sotie Andreea a revenit !
Vasul a inceput sa se miste si a disparut in ceata.

Nimeni nu a mai stiut nimic de acel vas , dar stiu ca cei doi se iubesc si  nimeni / nimic nu ii poate despartii orice ar fii .
De la atatia marinari trasi in apa , sangele era imprastiat peste tot , iar trupurile lor pluteau fara a fii miscate .
Nimeni nu mai trecea pe acolo , pana cand Carnix va termina Farul .. 




Pot sa va spun ca cei doi nu au incetat sa se iubeasta si au stat tot timpul alaturi unul de altul .. chiar daca el ii gresea de multe ori si ii interzicea unele lucruri . Bantuiau in fiecare zi pentru alti marinari care sa i se alature chiar daca se gaseau unul mai aiurit care sa nu creada in aceasta poveste si sa calce pe langa mal .

                                                           Lupta pentru supravietuire .

Intr-o seara , Andreea  o fata de 16 de ani strabate cu o masina
autostrada pustie din desert.

Desertul

Trebuie sa ajunga la parintii sai care se aflau in partea cealalta
a tarii fata de unde sta el.
Merge cu o viteza destul de mare cu vreo 210 km/h si vede in fata pe cineva imbracat cu o
pelerina neagra si cu o palarie pe cap tot de aceeasi culoare.

Omul Lovit

Nu prea se putea vedea  chipul.. mai ales
la o asemenea viteza.Andreea franeaza dar degeaba ,l-a lovit si acesta s-a indepartat cu 15 m de masina.
Repede Andreea se da jos din masina si se indreapta direct spre cel pe care l-a lovit:
-Esti bine? Spune ceva! .spune Andreea impingandul cu mana dreapta,dar nimic.
Dupa cateva secunde tipul se trezeste il loveste cu pumnul drept pe Andreea in fata dupa care cazul...
Tipul se ridica indreptandu-se spre Andreea si vede ca nu este om.Fata ii era albastruie si plina de cicatrici  ca si tot corpul sau,dintii destul de ascutiti incat sa te poti speria si ochii portocalii.Zici ca era zombi.
Andreea se ridica rapid si fugi in masina,o porni si merge cu viteza maxima.
Peste 2 ore se opreste la o benzinarie...trebuie sa faca plinul.Se da jos din masina si intra in magazinul
benzinariei.

Benzinaria

Nici bine nu intra si langa usa se afla un cadavru sfasiat urat de tot si langa el multe altele.
Podeaua era plina de sange,becul palpaia.Speriata Andreea,iese afara si face plinul masinii,apoi intra in ea
si isi continua drumul.Ciudatul pe care l-a lovit se afla in spate ..fara sa stie Andreea .. ea a facut o
greseala mare atunci cand a intrat in magazinul de la benzinarie fara sa incuie masina.
Tipul ciudat inca nu actioneaza nimic si Andreea merge in continuare.Nu a durat mult si ciudatul o strange pe
Andreea de gat.Se lupta ei ce se lupta si se apropie o prapastie.Andreea incearca sa scape de mainile tipului
ciudat.Se apropie tot mai mult de prapastie,din fericire Andreea scapa de el si se arunca din masina inainte sa cada in prapastie,iar tipul ciudat ,mai mult ca sigur e mort.
Acum,problema Andreei este cum sa ajunga la parinti .
La mare departare se vede o casa care pe o parte lumina , iar pe alta nu

Casa bantuita

 ... Andreea , fuge si fuge si fuge spre ea dar in zadar .. parca sta pe loc.. si observa ca in spatele ei apar multi Zombii hidosi , plini de sange si de rani care erau deschise . Se simtea mirosul lor de la o posta .

Zombii din spatele Andreei

Andreea fuge , dar de data asta se apropie de casa ... S-a impiedicat de o piatra , dar se ridica repede si fuge cum n-a mai fugit niciodata . Bate la usa si in geam strigand dupa ajutor in zadar .. ptr. ca nimeni nu ii raspundea .. Loveste tare cu piciorul in usa si reuseste sa o deschida .. Zombii raman afara .. ca si cum ar fii speriati de ceva ... cand incearca si ei sa intre in casa , ceva ii arunca la 25 de metrii in spate .


--
Era Carnix si cu un prieten de al lui Alex .. Alex , este baschetbalist .. el fiind vampir .
Carnix o iubeste mult pe Andreea si a simtit ceva rau , asa ca Alex , l-a muscat de gat sa se transforme si el ... pentru a putea ajunge cat mai repede la ea .. 
Carnix si Alex vad 3 baietii pe un munte , care se uitau foarte urat ..
Ochii nostrii erau foarte rosii .. ceea ce insemna ca ne transformam .. ptr. ca simteam ceva la ei .. erau de culoarea sangelui si straluceau tare .
Ni s-a facut foarte foame si am sarit din instinct pe unu sa'l mancam ..I'am intors capul , iar Alex incepea sa ii smulga picioarele .. Ceilalti doi strigau de bucurie ca au scapat de acel blestem infiorator , erau slugile lui si trebuiau sa faca tot ce vrea el si seful lor Devil .

Devil

Noi eram Lucarni , o rasa de vampirii .. Ei , au spus ca trebuie sa ne antrenam pentru al invinge pe Devil !!


Si ne-au zis ca daca vrem sa devenim nemuritorii , trebuie sa bem sange de om .. Antrenorul nostru a fost Ashura . 

Ashura

Asura ne antrena din greu , zii de zii , fara oprire pana cand am devenit maestrii ca el .
Dupa mult timp de antrenament , cand noi am crescut mai mari .. Asura ne-a dat voie sa mergem sa o cautam pe prietena mea , Andreea .
Noroc ca ea , acolo in casa era protejata si avea tot ce ii trebuia sa traiasca .
Cand am ajuns noi , am vazut'o in casa .. inconjurata de 20 vampiri . 
Noi am facut un fel de ritual care l-am invatat de la Ashura .

Ritualul dintre Carnix si Alex

Ne luptam din greu si ii invingem pe toti , noi scapam doar cu cateva rani . Se misca ceva printre copaci .. Apare Devil cu cativa zombii .. Dar si noi il aveam pe Ashura >:) .
Lupta se da intre Devil cu Ashura si Alex cu Carnix vs. 100 Zombii .


Incepem printr-o simpla magie cu care ii doboram pe toti si mergem sa o salvam pe Deea .
Ea era speriata , Deea il saruta pe Carnix , iar Alex merge la iubita lui , Mada .
Ashura l-a invins pe Devil si de atunci nu s-a mai intamplat nimic rau ..

                                                       Trebuie sa lupti pentru ce iti doresti !                                                                     Love You Deea !!

                                                                 Trandafirul Alb si Negru

In anul  1989 a existat o familie nu prea apreciata de oameni.Unii erau rautaciosi,altii fricosi,iar altii se gandeau ca daca familia aceea ar pleca,casa cea foarte veche ar fi vanduta unui muzeu pe foarte mult.
Casa nu avea cine stie ce arhitectura minunata.Era o casa mai gotica,dar fiind de foarte mult timp acolo era o religva numai buna de vandut..sau de demolat.Aceasta familie era alcatuita din 3 membrii si o pisica.
-mama( Iulia Moghran) 38 ani
-fiica/sora geamana( Cosmina Moghran )17 ani
-fiu/frate geaman( Carnix Moghran )17 ani
-pisica(Mo Moghran)9 luni
Ei erau mereu fericiti si aveau o gradina mare.In gradina lor puteai sa gasesti tot felul de flori si aproape orice culoare,cu exceptia trandafirilor.Trandafirii nu erau placuti in orice culoare pentru ei.Nu aveau grija decat de cele doua non-culori,Alb si Negru.Erau mandrii de acesti trandafiri,dar de cate ori crestea unul de o alta culoare,era smuls si aruncat in fata portii.
Primarul a vrut sa vanda casa aceea pentru a face rost de bani deoarece satul avea mare nevoie.El s-a gandit sa faca o vizita familiei Moghran si sa discute cu ei pe aceasta tema.
A batut la usa dar Iulia nu era acolo,erau doar cei 2 copii. Primarul a intrat zambind si a inceput sa vorbeasca cu copii pe aceasta tema.Le punea tot felul de intrebari si le spunea minciuni despre ceea ce vrea sa faca,el era constient ca vorbeste cu niste copii de 17 ani care pot analiza problema deci ca sa puna mana pe imobil trebuia sa minta.
-Si unde e mama vostra?
-La piata.A spus ca vrea sa ia niste seminte de trandafir.Are fratele meu grija de mine si de pisica.(Cosmina era foarte bolnava)
-Bine...Am venit cu o treaba dar daca mama voastra nu e aici voi revenii mai tarziu.
-Am sa-i spun mamei ca ati cautat-o D-le.
-Bine Carn .
-Ma cheama Carnix .
-Pai atunci revin mai tarziu,dar voiam sa vorbesc cu mama voastra despre casa.Ar aduce multi bani satului daca ar face-o centru turistic,si bineinteles ca o sa primiti si voi jumatate din profit.Ce ziceti?
-Noi nu vorbim despre chestii asa serioase,dar va spunem de acum ca mama nu e de acord pentru ca nu avem unde sa stam, si in plus,casa asta e parte din noi.Nu o dam.
-Bine.Dar eu tot o sa revin.La revedere!
-La revedere!
Dupa ce Primarul se indeparteaza destul de mult,cei doi frati incep sa vorbeasca despre asta si Cosmina e cam speriata.
-Frate,ce ne facem?Daca mama e de acord sa vindem casa?
-Nu o sa fie.O sti pe mama.Tine prea mult la gradina ca sa renunte la ea.
-Cred ca ai dreptate,si oricum suntem noi aici.Daca vrea s-o vanda nu o vom lasa noi.
-Ti-am spus ca mama nu vrea sa o vanda,iar daca ar vrea..,nu cred ca ne-ar asculta pe noi...
-Daca nici tu nu esti sigur pe tine eu de ce sa ma calmez?
-Ai incredere.E mama.
-Asa e..Sper sa fie cum spui tu.
Dupa o ora si jumatate ajunge si mama lor acasa.Ea este intampinata de pisica.Copiii nu au venit la ea.Iulia se duce sa-i caute si ii gaseste in camera ei pe amandoi fratii imbratisati.E o imagine minunata.Langa pat e o galeata,semn ca Cosminei  ii fusese rau iar fratele ei statea langa ea sa o ajute. Mo vine prin spate si sare pe pat culcandu-se alaturi de ei. Iulia nu vrea sa-i deranjeze asa ca se duce si se odihneste in camera Cosminei .Cand vrea sa puna capul pe perna...,cineva bate la usa.Era Primarul.
-Buna ziua Iulia!
-Buna ziua domnule!
-Ce mai faci?
-Am venit de la cumparaturi.Dumneavoastra?
-Uite..,am revenit.
-Cum adica?
-Pai nu ti-au spus copiii ca am mai venit odata?
-Cand am ajuns eu copiii dormeau.Dorm si acum.
-Atunci sa vorbim incet sa nu-i trezim.
Primarul incepu sa-i spuna Iuliei ce le spusese si copiilor.Femeii nu-i placea ideea,dar a ascultat-o pana la capat ca sa afle mai multe.
-Nu sunt de acord!
-Dar,Iulia ,e o ocazie unica.Ai putea sa ai multi bani.si sa te muti intr-o casa noua,cu o gradina mai mare.
-Nu multumesc!Imi place gradina mea asa cum e,mica.Si sunt sigura ca nici copiii nu vor sa se mute.
-Ba vor!Am vorbit cu ei cand am venit si au spus ca e o idee minunata!
-Pai...Daca ei sunt de acord...sunt si eu.
-Perfect!Trebuie sa semnezi un contract.Bine ca il am la mine chiar acum.
Iulia era gata sa semneze,dar cand sa atinga foaia cu penita stiloului auzi mieunatul pisicii.Era un mieunat neobisnuit.Mo era foarte agitat.De cate ori femeia isi indrepta atentia catre contract pisica mieuna si mai tare.Pana la urma Elisabeth s-a gandit la altceva.
-Mai bine vorbesc cu copiii si am sa va spun hotararea pe care am luat-o maine la 5 p.m.
-Cum doresti,dar s-ar putea ca si copiii sa se razgandeasca cu privire la asta si sa spuna ca nu am vorbit cu ei despre asta.
-Bine..La revedere domnule!
-La revedere Iulia!
In timp ce femeia se afunda tot mai mult in ganduri, Mo veni si se gudura pe langa ea.Parca incerca s-o scape de gandurile negative.Iulia inceta sa gandeasca ca o femeie si se apuca sa gandeasca ca o mama.In urmatoarea secunda Carnix veni in fuga la ea,si era foarte speriat .
-Mama!!Cosmina are ceva dar nu stiu ce!!
Cei doi se duc intr-un suflet la Cosmina.Aceasta avea ochii deschisi si pupila dilatata foarte mult,irisul abia se mai vedea.Mama lor a plecat  repede sa ia telefonul pentru a chema doctorul.Il ruga pe fiul sau sa stea cu ea in caz ca are nevoie de ceva. Carnix  plangea in timp ce o tinea de mana si se ruga ca ea sa se faca bine.Din senin fata isi intoarse privirea cu ochii aproape uscati catre fratele ei si ii soptii ceva ce pentru el era dureros,chiar daca nu parea mare lucru,durerea fetei era un Iad.
-Frate....Ma doare..
Niste lacrimi iesira din ochii "bolnavi"ai Cosminei  care aratau durerea.Desii toti erau prea ocupati sa observe,Mo se uita in ochii fetei de parca ar spune"Daca ne lasi singuri nu te vom ierta!"Ochii pisicii incepura si ei sa se faca mari si din ce in ce mai stralucitori.Mo se urca in pat si se aseza pe pieptul fetei. Carnix voia sa dea jos pisica,dar sora lui lua pisica de coada si incepu sa o stranga cu putere.Fata voia ca pisica sa stea cu ea.
Era tarziu si familia se hotarî sa se culce.Pentru ca stiau ca Cosmina nu poate dormi cu ochii deschisi i-au închis ei fiind constienti ca daca îi închid s-ar putea sa fie ultima oara cand se uita la Cosmina  cea vie.Toti se culcara aproape de ea. Mama la picioarele patului,fratele langa ea,iar pisica pe pieptul ei.
A 2 a zi se trezira toti odata.Se uitara catre Cosmina , dar ea nu mai era in pat.Se panicara pe moment apoi se dusera sa o caute.Din bucatarie venea un miros de oua proaspat facute,piure pufos si cald cu niste paine prajita.Se dusera catre acea mireasma.Nici mama lor nu gatea asa de bine.
Cand ajunsera acolo li se umplura ochii de lacrimi.Era Cosmina  care pregatea micul-dejun.Pana si Mo avea intr-o farfurioara mica albastruie portia sa de oua cu piure si șunca,iar langa mancare avea un bol cu lapte proaspat.Geamul de la bucatarie era larg deschis si se simtea minunatul miros al florilor din gradina.Familia s-a asezat la masa si a inceput sa manance,dar in timp ce toti mancau Cosmina  adauga ceva pe care cu greu restul familiei il putea respecta.
-Mama?Va pot ruga ceva?
-Sigur ca da Chimi !(prescurtarea numelui ei)
-As vrea sa nu ma intrebati cum mi-am revenit.Va rog!
-Bine Chimi,acum ca te simti mai bine cred ca putem sa mergem sa ii luam mamei niste flori din gradina.A zis ca vrea sa puna cateva si in casa.
-Sigur Cosmina !
In timp ce copiii se plimbau linistiti prin sat,pentru ca voiau sa-i ia ceva special mamei,lumea se uita foarte urat la ei. Îi priveau cu ura.Apoi un batran a  început sa-i scuipe strigand ca ei sunt de vina pentru moartea primarului.
-VOI SUNTETI DE VINA DEMONI IMPIELITATI !!
Toata lumea aproba ce spunea batranul si au inceput sa-i scuipe.ei 2  fug acasa dar ceea ce vad ii șocheaza. Satenii dadusera foc la casa,iar mama lor era inca acolo.Totusi pisica supraviețuise alaturi de cei 2 cei mai mari si frumosi trandafiri din gradina,unul Alb si unul Negru.Copiii luara trandafirii , pisica si plecara departe in padure.Atunci Cosmina  se razgandi si ii spuse fratelui ei cum si-a revenit.
-Am luat viața primarului..
-Ce?Ce vrei sa spui?
-La miezul noptii am inceput sa ma simt mai bine iar pisica ma privea in ochi foarte adanc si am auzit un soptit care ma intreba daca vreau sa traiesc,iar eu am spus ca vreau.
-Si cum de tocmai primarul?
-Mi-a dat un fel de lista de oameni pe care sa-i sece de viata.
-Cine era pe lista?
-Tu,mama,Mo,primarul sau orice alta persoana necunoscuta.
-Si de ce primarul?
-Pentru ca el ne-a mintit.A vrut sa ne ia casa si sa o vanda muzeului iar noi nu primeam nimic.Urma sa traim pe strazi si sa cersim un colt de paine pentru doua zile.
-Poate asa era mai bine!Nu te-ai gandit?!
-Cum era mai bine frate?!
-Eram cu mama!!
Cosmina  incepu sa lacrimeze.Carnix isi lua trandafirul Negru si pleca.Mo o luă si el spre inima padurii devenind o pisica salbatica,iar Cosmina rămasă singura cu trandafirul Alb. Ei , niciodata nu au aruncat trandafirii si chiar daca nu ii tineau in apa .. Nici cum nu se ofileau .
La varsta de 25 ani cei 2 frati gemeni se reintalnesc fiecare impreuna cu Familia lor .
( Cosmina , avand cu ea pe sotul ei si Fetita de 5 ani , iar Carnix , avand cu el pe sotia ei si Baiatul de 6 ani . ) ...
Ei , cu calm s-au hotarat sa mearga in parc povestind de viata lor de zi cu zi .. lasandu-i pe cei 2 copilasi sa se joace impreuna cu o minge de volei . Acolo au gasit un fileu de volei .. exact lasat in jos pentru copii mici ... Baietelul , da cu mingea destul de puternic intr-o zona mai retrasa si ajunge in spatele unei cladiri parasite .
El , fuge dupa ea insotit de fetita Cosminei . Parintii ingrijorati , vazand ca de 10 minute nu mai vin .. S-au dus dupa ei si au vazut un portal stralucitor din care ieseau multe scantei . Pe el scria Reunirea trandafirilor .. Cosmina scoate trandafirul alb din geanta iar Carnix cel negru din buzunar .
Cei 2 trandafiri se unesc si ei sunt transportati intr-o alta lume unde cei 2 copii erau inchisi intr-o cusca inconjurati de toti trandafirii rupti si aruncati in fata portii .
Un demon apare si le spuse :
" M-ati omorat fara mila si o veti platii . Pentru a scapa trebuie sa lupati si sa va recastigati familia ! "
- Vom face orice . Spuse Cosmina si Carnix
" Doar acest cutit ma poate readuce la viata in schimbul altei vieti . Unul dintre voi toti va trebui sa se sacrifice pentru toti ceilalti . "
Cand baietelul vazu , i-a vorbit fetei sa revina la forma adevarata .
Baietelul se transforma in Mo , Motanul , iar Fetita in mama lor .
Cei 2 se imbratiseaza si creeaza o lumina mare care il orbeste pe " Primar " .
Copii fac la fel , aparand un pumnal care era sortit ucidieri demonului .
Se unesc toti si lupta impotriva demonului . Dupa o lupta stransa pe acel perete a fost scris numele lor cu sange intrand in istoria luptelor .
(Iulia Moghran)
(Cosmina Moghran )
(Carnix Moghran )
(Mo Moghran)
Demonul explodeaza in mii de bucatele , carnea sfasiata de pe el se transforma in cenusa iar oasele ajung intr-o groapa cu lava .
Toti ajung in acea casa , inapoi ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic , iar ca primar nu era tot acela .
Trandafirul alb si negru erau inapoi impreuna cu toti cei smulsi . De atunci , toti ii respectau si se bucurau de prezenta lor chiar daca nu stiau ce s-a intamplat .

                                                                   Debaraua Mortii 

Intr-o zi de toamna totul era normal.....sau asa parea.
Eram in casa si incercam sa dau drumul la apa pentru curte ca sa ud florile.Colega mea , Cosmina ,  era la bucatarie .
Robinetul nu mergea,era pur si simplu intepenit.Apoi Cosmina imi spune sa ma duc pana in gradina sa iau niste seminte din debaraua din curte ca sa creasca si la ea Regina Noptii ( Este o floare ) .
Cand ma duc in curte il vad pe Bobi ...(cainele meu)  latrand spre pamant....incerc sa il iau  de acolo pentru ca trebuie sa ajung  la debara  , dar cainele se pune in fata mea si nu ma lasa sa trec mai departe spre locul unde latra el.
Max ma sperie putin dar asta nu ma opreste pt ca Cosmina incepe sa tipe sa ii aduc mai repede semintele.
Leg cainele si merg spre debara.... Bobi latra din rasputeri,nu latra asa nici la oamenii necunoscuti care trec prin fata curtii.Se purta ca o jucarie stricata careia i s-a blocat caseta.
Ma duc spre debara putin speriat pentrut ca cainele nu se mai oprea. Cineva sau ceva era acolo.
Cand sa deschid usa,ma impiedic de ceva,era un os.Incerc sa-l scot de sub pamant crezand ca e unul din oasele de pui ale lui Bobi .
Trag cat pot de tare,dar parca trag de un intreg schelet sau de un os de dinozaur 
Cainele latra tot mai tare pe masura ce reusesc sa scot osul.Pana la urma las osul pt ca mi se face frica.
Ma duc la debara si cum usa s-a lasat trebuie sa trag cu putere.In cele din urma reusesc s-o deschid.Pana la urma cainele trage cu o putere extrem de mare si scapa din lesa si vine cu mine in debara.Eu ii zic sa se duca inapoi in curte,dar credeti ca ma asculta? 
Printre lemne se misca ceva.Credeam ca e un sarpe sau vreun sobolan.Iau semintele si plec repede si incet de acolo ...
Ii aduc Cosminei  semintele si ma intorc in baraca.De data asta il iau si pe Bobi cu mine de frica , e caine de vanatoare.
O silueta de om sta pe lemne si scoate un fel de marait.Eu raman langa usa dar il scap pe Bobi din lesa si se apropie de silueta latrand cu putere.
Respectivul isi intorce capul ca o bufnita,180 de grade si ma priveste fix.Parca era un zombii care se infructase dintr-un sobolan.....sobolanul nu ii ajunsese si il aud pe Bobi chiraind cu putere de parca cineva l-ar lovi,defapt silueta incerca sa-l muste.
Cainele a iesit foarte repede de acolo dar eu am ramas aproape de usa sa vad cum reactioneaza monstrul.
el se intoarce foarte incet spre mine si sopteste ceva.Nu sunt sigura daca asta a spus dar era ceva de genul     "Cand vei ramane singur si fara ingerul tau protector voi veni in vizita"
nu facea decat sa stea rezemat de lemne si sa vorbeasca in continuuu si in continuuu si nu se mai oprea...
Am inchis repede usa si i-am spus mamei ce mi s-a intamplat.Ea credea ca mi s-a parut din cauza ca ma uit prea mult la filme horror,dar a fost real. :)
M-am gandit sa merg la prietenul meu Alex ( Munteanu Alexandru ) ca sa il intreb ..si m-am gandit la ce se referea cand spunea monstrul "ingerul meu pazitor".
Atunci mi-am dat seama imediat,era vorba despre Bobi ,cainele meu credincios care a facut o rana la gat incercand sa rupa lantul de la lesa.
Cosmina s-a mutat de acolo urmatorul an impreuna cu familia  pentru ca a gasit o casa noua mai ieftina si nimeni nu a mai cumparat casa aceea.
Am auzit de la copii de acolo ca o batrana a intrat acolo sa i-a niste flori care ciudat nu s-au uscat si biata femeie nu a mai iesit,desi nimeni nu i-a dus lipsa.
Alti copii spun ca de cate ori trec pe acolo, vad o femeie simpatica care ii ispiteste sa i-a niste flori si cand ei refuza ea adauga"nu va faceti griji,nu va mananc acum" 
Desi de cate ori aud asta ii spun lui Alex ..  si cand ajungem acolo , nu e nici o floare inflorita si nici o femeie simpatica care sa ne intampine,e doar o.......paragina .

Aici m-a inspirat Pop Denisa :*

Chiar mi-a spus o prietena numita Madalina Elena care il place pe Alex .. ca a visat intr-o zii urmatorul lucru ... Cica ea a visat ca era impreuna cu Alex prietenul ei ( iubit ) .. si cu Suteu Alexandru .. un coleg de-al meu .. Ei doi .. ( indragostitii ) ii faceau semn lui Suteu sa plece ca vor sa ramana 5 minute singuri ..
Indragostitii .. Care atunci s-au vazut prima data s-au sarutat , se imbratisau si din spatele unui tufis au iesit niste zombii flamanzi care fugeau dupa ei ..
Pe Alex l-au prins .. si Suteu a fugit sa il salveze .. Madalina speriata fuge in continuu , iar ei au scapat .. dar a vazut ca i-a spus ceva Alex lui Suteu asa ca Madalina la scoala l-a intrebat care au fost ultimele cuvinte ..
El ii spuse " Spune-i Madalinei ca ... chiar daca m-a lasat aici eu tot o iubesc "
Atunci fata a ramas uimita si s-a sinucis pentru Marele Regret ca nu si-a salvat prietenul ..


                                                             INVENTATA !!!!!!

                                                                       08/06/2012

• Obijnuiam sa mergem destul de des cu corturile si avand in vedere ca era vremea calda cu mult soare am zis sa iesim la munte.Ne-am facut repede grupurile si am decis ca 3 sa faca cumparaturile,4 sa pregateasca corturile si cele necesare pt camping,iar eu si cu inca trei sa ne hotaram unde mergem si sa facem plinul la masini.Zis si facut.Am decis sa mearga o parte din noi mai repede ca sa pregateasca terenul si ceilalti sa mergem cu mancarea si restul lucrurilor dupa ce terminam cumparaturile.Astfel au plecat 5 dintre noi,tinem legatura prin telefon ca sa stim unde se cazeaza :)
• Terminam de asezat lucrurile in masina si pornim si noi ..il sun pe Stoia Flavius si ii zic ca pornim iar el imi zice ca deja au ajuns si au gasit un loc frumos,curat si nu se mai vad urme ca ar mai fi fost si altii inainte pe acolo...si este si o casa parasita in apropiere...
• -E perfect...ii zic eu....ajungem intr-o ora...hai ca te mai sun...
• -Vezi ca este la intrare pe drumul forestier un cioban batran cu oile,a incercat sa ne zica ceva dar aveam viteza si nu am mai oprit....poate ii calcati vreo oaie... :))
• -Lasa ca daca o calcam ....o luam si facem friptura din ea...radem cu totii...Si ne luam ramas bun =]
• Ajungem la acel cioban de care ne-a povestit Flavius dar nu puteam trece....oile erau pe tot drumul...Dupa care coboram si il rugam sa le dea la o parte sa putem trece....
• Ne intreaba unde mergem si ii spunem ca iesim la un gratar ca sa ne mai relaxam si noi....
• -Baiete......daca cei dinainte sunt prietenii vostrii va sfatuiesc sa ii chematii inapoi si sa mergeti de aici...
• -De ce?
• -Numai Dumnezeu stie ce lucruri necurate se petrec aici...
• Il rugam totusi sa ne lase sa trecem si daca vede ca insistam...isi ia oile care pareau cam speriate si trece cu ele in jos spre un saivan..incepe sa se insereze....intre timp ma suna Cosmina
• -Ma , voi va tineti de prostii?
• -Nu.....despre ce vorbesti?
• -Hai ma ca va vad ca veniti pe jos....unde v-ati lasat masinile?Vreti sa ne speriati nu?
• - Cosmina noi suntem inca acolo unde zicea Flavius ca e ciobanul...ne-au blocat oile lui.....ca nu au vrut sa se miste din drum....
• -Carnix...nu tine...va vedem cu totii ca veniti incoace.....vezi ca astia sunt prin casa aia darapanata...poate reusesc ei sa va sperie pe voi...
• -Cosmina ai baut....termina ca nu suntem acolo...ce ai?  Dami-l pe Flavius........
• -Cum vrei..uite vedeti...am facut si foc...am gasit lemne....ti-l dau acum....
• -DA? Flavius ce e cu Cosmina ca vorbeste cam aiurea....??
• -Nimic.....ce sa aiba.....Vezi poate cadeti in vre-o groapa pe intunericul asta.....ca nu am chef sa va duc la spital..
• -Mai bine mergeti sa luati masinile....ca e mai sigur asa...si daca aveti in cap ceva planuri sa bagati frica in noi....pai nu prea va pricepeti....v-am vazut de ceva vreme venind...macar daca v-ati fi ascuns mai bine...
• -Ce groapa??Flavius ma auzi..........alo.....
• .........................................................
• -Ce au zis? intreaba Obrenovici Lavinia.....
• -Nu stiu ce sa zic dar eu cred ca astia se joaca cu noi...au zis ca suntem acolo si mergem pe jos spre ei........ciudat...sigur vor sa ne sperie.....voi ce credeti?
• -Eu cred ca se prostesc numai.......vad ca se stiu mai bine ca noi la asa ceva...zice Vasile Andrei....
• -Hai sa mergem......
• O luam spre ei si prindem ceva viteza...deja e intuneric...ceva imi taie calea cu viteza...apuc sa vad doar o linie neagra......nu apuc sa ma uit prea mult ca dau peste ceva si raman suspendat...ceilalti intra in spatele masinii noastre....coboram speriati....
• -Ce s-a intamplat????
• -Nu stiu....uite am dat peste un bustean.....////
• -Ce facem acum?
• -Eu zic sa o sunam pe Crisan Damaris...ea e mai serioasa si putem sa o chemam sa ne traga....
• Uite ca ma suna chiar ea.....ce noroc...
• -Car .. n .. i .. x....unde sunteti..???unde....
• -Zi mai tare ca nu te aud.........ce f....
• -Am crezut ca sunteti voi...au venit...e groaznic...am fugit dar ne urmaresc....
• -Damaris ce se intampla?Ce tot zici acolo?
• -Ajutati-ne...........aaaaaaaaaaaaaaaa.........
• -Ai auzit?Se aud tipete......eu zic sa mergem pe jos.....ceva chiar se intampla.....
• Ne luam lanternele si pornim prin intuneric......ne apropiem si vedem in departare focul si campingul........ajungem mai aproape si vedem casa iar langa foc stau prietenii nostri
• -Stiam ca se prostesc....uite ce cuminti stau........ma intrerupe Rat Denisa care face o fata foarte urata si imi arata......
• -Uite acolo in geamul ala........
• -Ma uit si ma ingrozesc......ceva ne urmarea cu ochii de sticla......sclipeau la lumina focului......se uita fix la noi.....ne zicem ca ni se pare...continuam sa mergem spre foc..mai avem cam 100 m...cand ma suna Cosmina.....ma uit spre foc dar nici unul nu parea sa aiba mobilul in mana.....raspund...
• -Ma voi va tineti de prostii?? si inchide......
• Apoi ma suna Flavius.....
• -Vezi poate cadeti in vre-o groapa pe intunericul asta.....ca nu am chef sa va duc la spital......
• Impietresc la fel si ceilalti cand ii aud....aveau o voce groasa....nu parea sa fie umana...pe fundal rasete......cu toate ca nu auzeam sa rada nimeni....
• Ajungem langa foc si ramanem tablou....prietenii nostrii aveau fetele albe,zgariate...erau plini de sange si ne priveau cu niste ochii ce ne rugau sa ii ajutam.....nu ziceau nimic.....dar toti ne aratau spre casa......ne intoarcem fulger si vedem cum se apropie 6 persoane......ne retragem...eram chiar noi......dar aveam ochii mari si negri....si sange pe fata...parca eram morti...
• Cei ce erau odata prietenii nostri,se ridicau acum impotriva noastra......aceeasi ochi aceleasi fete....aceeasi privire.....
• - Lavinia isi lasa tot timpul cheile in masina...sa nu le piarda prin iarba...usurel ne intoarcem si intram....o sa plecam fara ei...nu ii mai putem ajuta.....hai..acum...
• Fugim spre masina chiar daca planul era sa ne retragem usor....intram si incuiem usile....Aratarile se napustesc asupra noastra si ne speriam de moarte....parbrizul se umple de sangele lor....se urca pe masina......fetele incep sa planga...erau ingrozite......inimile ne batea tot mai tare....incercam sa ma gandesc ce sa fac.....
• -Trebuia sa il ascultam pe cioban......dar e prea tarziu...
• -Nu aveam de unde sa stim........
• - Carnix ...era vocea Cosminei....nu ma mai iubesti?coboara si ajuta-ma...uite sunt ranita...am nevoie de ajutorul tau.....
• -Sa nu cumva sa iesiti careva ca sunteti istorie...tineti-va plecam de aici......
• Marica Alexandru a ramas cu privirea la cea ce ii era odata sora...cu lacrimi in ochii isi pune capul in palme....reusesc sa scap din acel loc.......era bezna si aveam un singur far ...celalalt era spart......Ajungem in locul unde am lasat masinile......langa ele stateam noi si facem semne sa oprim......Am accelerat........creaturile.....dispar atunci si se invarteau in jurul masinii...vedeam decat linii negre..sterse .....am decis sa mergem la batran sa cerem ajutor...daca el stia de asta stie si cum sa o opreasca.........
• O luam in jos spre saivan.......coboram din masina si auzim cu ne erau strigate numele.......intram in coliba ciobanului si era......parasita...nu cred ca a mai locuit nimeni de ani de zile acolo......nici in saivan ....nici o urma de oaie....nimic....si am vazut clar cum se indreptau acolo......
• Incepem sa ne panicam......mintile deja nu mai erau lucide......ne gandeam la fel de fel de scenarii.......cand auzim din spate o voce teribil de urata.....ne intoarcem...paralizam de frica...era hidos......cu ochii mari negrii....cu blana insangerata pe el...cu coltii mari si albi....
• -Stiti ce zii e azi?E ziua mea......si am si cadouri.....ne arata cu mana....
• Incepem sa plangem...erau prietenii nostrii prinsi de un rug mare....siroiau de sange si niste aratari se ospatau din ei......ne durea pana in suflet cand ii priveam....vocea lui ne patrundea in oase....era foarte dureros sa il ascultam....Denisa isi face cruce si incepe sa zica o rugaciune.... Vasile si cu Alexandru la fel....dar nu apuca sa zica prea mult ca le da sangele pe gura si nas...era un sange negru...nu mai aveau putere nici sa tipe.....sangele tasnea cu putere...si ei cad la pamant....noi...ceilalti ne luam in brate si asteptam sa se mai intample ceva...nu mai aveam cuvinte...priveam scena fara sa ne mai dam seama de nimic....
• -nu va ajuta cu nimic toate lucrurile astea....aici suntem doar noi...fara Dumnezeu...el nu va mai poate ajuta...si nici nu ar fi vrut.....sunteti ai mei...
• Inchidem ochii....vorbele lui ne biciuiau si simteam cum sangeram.....nu mai aveam frica...stateam si ne asteptam sfarsitul....era evident ca nu mai aveam nici o speranta sa scapam......apoi auzim o voce linistita si cunoscuta de altfel.....tresarim.....e chiar batranul cioban......era inconjurat de o lumina placuta...calda.....incepeam sa prindem speranta din nou....
• -Nu te mai las sa faci rau!!!!nu te mai las......e de ajuns.......
• -Ce????indraznesti sa ma ameninti...tu care mi-ai cerut mila in genunchi...iti mai amintesti cum te rugai sa te las in viata...era asa de frumos...si de patetic...esti la fel de neajutorat ca si atunci......vorbele lui tasneau cu atat ura si rautate......
• -Esti plin de pacat........esti al meu...imi apartii....nu poti sa faci nimic......
• -Poate ca eu nu pot ..poate ca eu sunt sortit sa pier in flacari......dar ei nu...ei sunt puri...fara a stii ce e pacatul...nici nu ar avea cum sa stie......ei inca pot sa faca ceva...e timpul sa vezi.......
• Pe neasteptat batrinul e inconjurate de o turma de miei albi .........diavolul se incrunta apoi se uimeste...simte pericolul....nu apuca sa mai faca nimic si mieii se napustesc asupra lui si a creaturilor lui.....totul sfarseste in flacari si in lumini ciudate.....se intuneca .......nu se mai aude nimic......
• Soarele incepe sa rasara si il vedem pe ciobanul care statea sprijinit in bat....ne privea cu regret........apoi dispare......lumina invadeaza locul....este groaznic...sange peste tot....carne sfasiata....si vedem si turma de oi...erau doar bucati de lana...iat in locul unde era ciobanul.....gasim numai hainele si oasele lui.......totul se transforma in cenusa si este luata de vant....in bataia soarelui incepe sa straluceasca.......suntem inmarmuriti......s-a terminat!!!!
• Lesinam.......ne trezim intr-o camera luminoasa.....ne privim intre noi...eram in paturi....doar noi 3:Eu , Cosmina si Damaris....o asistenta se apropie si ne dam seama ca suntem in spital.....ne zice ca am suferit un accident de masina si numai noi am supravietuit...au fost implicat mai multe masini.....prietenii nostri sunt morti.....nu ne vine sa credem...oare nu a fost real ce am vazut?Oare totul a fost un vis???
• Dupa ce iesim din spital mergem la cimitir ...la mormintele celor ce ne erau cei mai buni prieteni...familia chiar.....pe crucile lor putem citi data mortii.....8/06/2012..........
• 
  
• 
  
• PRIMA MEA POVESTE DE GROAZA :P

• INVENTATA !!!!!